Municipiul Huşi

Dupa incheierea procesului de formare a poporului roman, in secolele 8-9 D.Ch, si apoi a constituirii Principatului romanesc al Moldovei in 1359, apare mentionata pentru prima data si localitatea Husi.

Astfel, intr-un act din anii 1414- 1419, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun, acesta daruieste zugravilor Nichita si Dobre doua sate pe Draslavita - “Crainicesti” si “Lecusesti”.
Stefan Barsanescu a gasit intr-o lucrare scrisa de Antoni Karbowiack in 1910, o referita la registrele Universitatii Jagellone din Cracovia (Polonia), faptul ca in anul 1441, la aceasta universitate era inregistrat si un student din Husi, pe nume Johannes Mathie, care ar fi urmat cursurile “Facultas Artium”.

Insa, cum acest document nu este sigur, primul document sigur , in care apare prima mentionarea documentara a localitatii Husi, este cel din data de 17 decembrie 1487, intr-o scrisoare a domnitorului Stefan cel Mare si Sfant catre brasoveni.
A doua pomenire a localitatii, in documente interne, este la data de 15 octombrie 1490, intr-un hrisov care fixa ocolului targului Vaslui.
In 1495 tot in timpul domniei lui Stefan cel Mare si Sfant este ridicata biserica episcopala “Sfintii Petru si Pavel”. Legenda spune ca Stefan cel Mare si Sfant a tras cu arcul de pe dealul Cotoi, si pe locul unde a cazut sageata a construit biserica “Sfintii Petru si Pavel”.
Asa cum aminteste istoricul Nicolae Iorga, importanta Husului , mai ales in timpul domniei lui Stefan cel Mare si Sfant, se datoreste luptelor impotriva tatarilor, dar si drumurilor comerciale medieval care treceau prin Husi.
Cercetarile arheologice intreprinse in 1964, in jurul actualului palat Episcopal, atesta existenta centrelor domnesti si la Husi, in secolele 15 si 18.
Din ruinele curtii domnesti de la Husi din timpul lui Stefan cel Mare si Sfant se mai pastreaza doar doua camera subterane si beciul de sub actualul palat Episcopal, beci in care este adapostita astazi vinoteca Episcopiei Husilor.

In privinta numelui orasului, exista mai multe ipoteze. Insa cele mai raspandite ipoteze privind numele “Husi” sunt doua:

-Fie ca a fost infiintat de “husiti”, adeptii reformatorului religios Jan Hus. Acesta a fost condamnat si ars pe rug ca “eretic” in 1415, de catre Biserica Catolica. Adeptii sau au fost infranti de regale Ungariei Sigismund de Luxemburg, si in anii 1420- 1460 (conform episcopului catolic Marco Bandini din 1646) acestia s-au refugiat din Regatul Ungariei si in Principatul Romanesc al Moldovei.
O parte din “husiti” s-au asezat in 1460 si in jurul actualului municipiu Husi, initial in zona “Benta” (prima lor asezare numindu-se “Ieronim”) , iar apoi in zona actualului cartier Corni.
Asezarea husitilor a determinat si intensificarea culturii de vita de vie in zona.
Aceasta ipoteza a fost exprimata de B. P. Hasdeu (1838- 1907) si Ioan Bogdan (1864- 1919).

-Fie ca numele de “Husi” provine de la un boier din zona- “Husul” , “Husea”, care, conform profesorului husean Stefan Bujoreanu ar fi trait aproximativ intre anii 1380- 1440.
Acesta aveea mosii intinse in zona, inclusiv la est de raul Prut. Aici ar fi existat un targ- “targul Saratei”, la varsarea paraului Sarata in raul Prut.
Datorita deselor invazii tatare, locuitorii acestui “targ al Saratei” s-ar fi mutat in zona actualului municipiu Husi, care, fiind inconjurat de dealuri si padure, oferea conditii mai bune de aparare.
Astfel ar fi fost intemeiata localitatea Husi.
Urmasii acestui boier “Husea” sau “Husul” sunt amintiti in doua “urice” (acte) din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant, astfel:
-Uricul din 13 martie 1489, prin care Stefan cel Mare si Sfant “da lui Lupe armasul intarire pentru o bucata de pamant in hotarul Albotestilor, cumparata de la nepotii lui Oana vornicul si o seliste peste Prut, unde a fost Targul Saratei, mai sus de gura Saratei, pentru 58 de galbeni tatarasti, cumparata de la Stanciul, fiul lui Giurgea a lui Husea”.
-Uricul din 23 ianuarie 1495, prin care Stefan cel Mare si Sfant confirma fratilor Leon si Petru “o bucata de pamant pe Sarata, parte ce este din Ialan si ce iaste pe din gios de targul nostrum Husi, ce iaste pe Drislavatu, fosta de demult a lui Mihai Buzea si a lui Hus, cumparata de ei de la Nastea si cu nepoata ei Marina, fata Husului”.
Este posibil ca atunci cand Stefan cel Mare si Sfant a intemeiat o curte domneasca la Husi si a construit biserica episcopala in 1495, sa fi rascumparat locul respective de la urmasii boierului “Husul”, “Husea”.
Dintre cei care au sustinut ca numele localitatii provine de la acest boier se numara: episcopul Melchisedec Stefanescu (1823- 1892), istoricul Nicolae Iorga (1871- 1940), Mihai Costachescu (1884- 1953), istoricul Gheorghe Ghibanescu (1864- 1936, care in 1887 a scris lucrarea “Originea Husilor”), scriitorul barladean Virgil Caraivan, dar si cercetatorii Nistor Ciocan si Dumitru Agachi, de la Institutul de Istorie A. D. Xenopol din Iasi al Academiei Romane.

-O a treia ipoteza majora privind originea denumirii localitatii a fost emisa in 1965 de preotul Anton I. Popescu, care considera ca numele localitatii este legat de prezenta masiva, in perioada antica, a negustorilor greci in zona, care veneau pe valea Prutului. In limba greaca veche “hoos, hovs, hous” inseamna “ingramadire, gramada, morman, varf, pamant scos dintr-o groapa, un munte mic (deal), pamant scos dintr-o sapatura si facut gramada, aluviune”, care arata conditiile geografice din zona Husi, care este inconjurat de dealuri.
Prezenta in antichitate a elementului grecesc in zona este atestata si de faptul ca in anul 450 I. CH istoricul Herodot a consemnat denumirea raului Prut.

Pana la descoperirea de noi izvoare istorice si la elucidarea problemei numelui si al intemeierii localitatii Husi, informatii deosebit de importante in aceasta privinta au oferit: B. P. Hasdeu, Nicolae Iorga, C. C. Giurescu, M. Costachescu, Melchisedec Stefanescu, I. Bogdan.
Pe baza informatiilor furnizate de acestia, se poate emite ipoteza (cea mai plauzibila) ca intemeierea actualului municipiu Husi a avut loc ca urmare a stramutarii locuitorilor fostului targ al Saratei, situat pe malul stang al Prutului, in dreapta acestui rau, intr-un loc mai ferit, tot pe mosia boierului “Husul” , “Husea”, la inceputul secolului 15.

In perioada 1400- 1574, cand Principatul romanesc al Moldovei a beneficiat de o oarecare stabilitate economica si sociala, numarul satelor creste simtitor, se intensifica schimbul de produse si se infiinteaza asezari noi.
In aceasta perioada apar mai multe sate in zona Husi: Epureni, Duda, Pahnesti, Ghermanesti, Dranceni, Rasesti, Husi, etc.
Dintr-un document din 1 septembrie 1435, cand fii lui Alexandru cel Bun , Ilie si Stefan, isi impart tara, rezulta ca la aceea data Husul era inca sat.
Trecerea de la statutul de sat la cel de “targ” s-a facut in perioada domniei lui Stefan cel Mare si Sfant, la sfarsitul secolului 15.

In 1592, sub domnia lui Aron Tiranul, este infiintata Episcopia Husilor, dar care va fi oficial inaugurate abia in 1598, sub domnia lui Ieremia Movila.

Dupa pacea de la Adrianopol (Edirne) din 1829, dar mai ales dupa elaborarea si promulgarea „Regulamentului Organic” in anii 1830-1831, Principatele Romane (si implicit si „targul Husilor”) intra in epoca moderna.
Astfel, in anul 1834, Husul este declarat „oras” si devine resedinta „tinutului Falciului”.
Acest lucru va determina dezvoltarea economica si sociala a localitatii, prin dezvoltarea mestesugurilor, comertului, agriculturii, prin infiintarea unor noi institutii, etc.
Astfel, se infiinteaza la Husi: „ispravnicie”, judecatorie, o scoala primara, ‚eforie oraseneasca”, ulterior tribunal, din 1850 si o „roata de pojarnici” (viitoarea unitate militara de pompieri), etc.

Dupa 1829 se produce o extindere a vetrei targului spre sud-vest, prin sosirea in Husi a ultimului grup de refugiati bulgari, si aparitia cartierului „Bulgari” (inclusiv zona „Gradinari”), si prin reducerea spatiului nelocuit dintre vatra targului si (pe atunci) satele Plopeni si Brosteni.
De asemenea, tot in secolul 19, apare si cartierul Raiesti, format prin asezarea de agricultori romani in zona paraurilor Turbata si Raiesti.
In 1847 se uneste cu orasul Husi fostul sat Plopeni, care devine cartier al orasului.
Ulterior, se va uni cu orasul Husi si fostul sat Brosteni, care devine de asemenea cartier al orasului.

Conform constitutiei din 1923 orasul Husi era resedinta judetului Falciu si aveea o populatie de 17.130 locuitori (in 1930).
La sfarsitul perioadei interbelice orasul Husi numara 9 cartiere: Zona centrala (initial “centru vechi” al orasului era situat de-a lungul strazii Stefan cel Mare), Brosteni, Plopeni, Cotroceni, Corni, Raiesti, Bulgari, Gara-Saca si Dobrina.

In urma reformei administrativ-teritoriale din 1950, este desfiintat fostul judet Falciu, Husul devenind centrul raionului cu accelasi nume, din cadrul regiunii Barlad (pana in 1956) apoi din cadrul regiunii Iasi.

In urma reformei administrativ-teritoriale din 1968 se constituie actualul judet Vaslui, cu resedinta in orasul (din 1979 municipiul) Vaslui, orasul Husi fiind inclus in noul judet Vaslui.
Acest lucru a avut consecinte negative asupra dezvoltarii economice si sociale a orasului Husi, majoritatea investitiilor edilitare si industriale fiind concentrate la Vaslui.

Totusi, in anii 70- 80, si orasul Husi inregistreaza o anumita dezvoltare, datorita politicii de “repartizare justa a mijloacelor de productie pe intreg teritoriul tarii”.
S-a construit destul de mult si la Husi, mai ales sub dictatura lui Nicolae Ceausescu. In anii 1974-1980 sunt realizate 4 intreprinderi industriale “de subordonare republicana”, se dezvolta si agricultura (cu o unitate reprezentativa-IAS Husi), cooperatia mestesugareasca si de consum, se realizeaza reteaua de apa si canalizare si conducta de aductiune a apei din raul Prut, se construiesc peste 4000 de apartamente si garsoniere, etc.
In anul 1991 existau in Husi un numar de 13.261 de salariati.

S-au construit localuri noi pentru scoli, gradinite, vinoteci, s-a realizat modernul combinat de producere si imbuteliere a vinului, podgoria Husi (IAS) s-a extins la peste 2000 hectare, etc.
S-a reusit sa se construiasca un cinematograf nou, un hotel nou si un nou local pentru biblioteca. De asemenea si o autogara noua.

In schimb, Husul nu a beneficiat de o casa de cultura moderna si nici de un local nou pentru spital. Judecatoria si notariatul au fost mutate in centrul Vasluiului, ajungand ca oamenii sa fie pusi pe drumuri si sa piarda timp.
Nu au fost renovate cladirile vechi, de mare valoare istorica si arhitecturala din oras, unele din ele fiind chiar demolate.
La blocuri, a lipsit – dupa 1982- apa calda (programata trimestrial!) si deseori in anii 80 si apa rece! Nu au fost valorificate suficient sursele de apa locale (subterane), iar conducta de aductiune a apei de la Prut s-a dovedit a fi insuficienta.
In plus, totdeauna calitatea apei distribuita prin reteaua publica a lasat de dorit, practice locatarii aducand la bloc apa cu bidioanele de plastic, din fantanile si ciusmelele orasului. Husenii au facut haz de necaz, afirmand ca Husul este singura localitate din Romania pe cale de trecere de la oras la sat!

In anii 80 (dupa 1981- 1982) restrictiile si lipsurile in aprovizionarea cu produse alimentare (carne, lactate, ulei, zahar, etc) s-au facut mai putin resimtite la Husi decat in alte orase. Asta datorita faptului ca Husul era situat intr-o zona agricola importanta, dar si datorita relatiilor si interventiilor a doi oameni in principal: Ioan Neamtu (directorul IAS Husi) si Hristea (seful magazinelor ICSM din Husi, care, printr-o relatie puternica pe care o aveea la Ilie Ceausescu, reusisera sa asigure, chiar si in anii 80, aprvizionarea corespunzatoare cu produse alimentare din Husi a ICSM). Legat de aceasta, erau situatii cand oameni care locuiau in Brasov, Bucuresti, Iasi, etc., veneau la Husi sa cumpere carne si lactate!

Totusi, si in Husi s-au facut simtite in anii 80 restrictiile in aprovizionarea cu energie electrica, cu energie termica (centralele termice de cartier din oras a IGO functionau pe baza de CLU, iar aprovizionarea cu acest tip de combustibil petrolier se realiza cu mari greutati si restrictii in anii 80. Astfel, la blocuri caldura era furnizata in anii 80 in conditii total nesadisfacatoare, iar apa calda ajunsesera sa fie livrata numai de doua ori pe an- de Paste si de Craciun. In aceste conditii multi din cei care locuiau la blocuri isi construisera sobe cu lemne in apartamente si garsoniere, iar baia se facea in nelipsitele lighene si cazi din plastic.), cu butelii de aragaz (care se dadeau pe baza de tabel, iar la fostul depozit PECO de pe strada Saca cozile la butelii se formau de la primele ore ale zilei) si cu motorina si benzina pentru autovehicule.

Dupa revolutia din decembrie 1989 (desfasura pasnic la Husi), a urmat- in anii 1994- 1997- o perioada de decadere economica si de abandonare a unor investitii edilitare incepute inainte de 1990, multe dintre fabricile si unitatile economice dand faliment si disparand.

Din aceasta cauza a scazut si populatia orasului (declarat municipiu in 1995), de la 32.673 locuitori in 1992, la numai 26.266 locuitori, in 2011.

Astazi Municipiul Husi este condus de primarul inginer Ioan Ciupilan (din 2008), este o localitate de rang III, municipiu din cadrul judetului Vaslui, din zona Moldovei, a Romaniei.

Sursa: cartea "Istoria Husilor", editata in anul 1994.

Municipiului Husi i sunt "arondate" un numar de 15 comune: Oltenesti, Cretesti, Tatarani, Botesti, Bunesti-Averesti, Duda-Epureni, Dranceni, Dimitrie Cantemir, Padureni, Hoceni, Arsura, Stanilesti, Lunca Banului, Vetrisoaia si Berezeni.